Despre mine

Marinake este numele, Andrei Marin imi e porecla... sau ceva de genul. Sunt un gamer, mai presus de toate, dar in acelasi timp lucrez ca si PR in domeniul tech, am fost redactor pe vreo trei site-uri si de ceva timp urmaresc o cariera independenta care sa nu se lege de deadline-uri, reguli de redactare, criterii etice and what-not.

Vreau sa practic o forma de jurnalism libera, care sa fie marcata de stilul personal de a fi, nu de a scrie si care sa imi reprezinte "arta" in cea mai pura forma a acesteia. O sa injur, o sa scriu bazaconii -unele fara sens- si o sa fiu dintr-o bucata, dar pentru mine asta este farmecul.

Vreau ca tu, cititorule, sa fii atras aici de simplitatea materialelor si sa te identifici cu ceea ce scriu. Nu vreau sa influentez opinii, ci sa le expun pe ale mele ca oamenii sa aiba un ghidaj. Despre ce o sa scriu? Pai, jocuri. Nu hardware si periferice, despre alea scriu pe forumul MyGarage si nici despre ce face pisica bunica-mii cat sunt plecat de acasa.

Adauga bai ceva aici pe viitor...

Istoric

Pai, nu stiu. Am inceput candva. Era un 2009-2010 cred, intr-o vara. Cliseic, nu?! Ca orice pusti care isi cantarea oportunitatile de viitor, aveam de ales intre arhitectura, design, poate muzica, poate vreun profil serios si de viitor si gaming. Din moment ce suntem aici, ghiciti ce am ales.

Perioada de infant

Am scris pentru prima oara pe forumul Console Games iar acela a fost primul meu contact cu lumea jurnalismului (de gaming sau nu). Am inceput sa scriu voluntar stiri si wannabe recenzii pentru forumul acesta pentru ca-mi placea sa imi apara numele acolo, pe prima pagina si sa primesc feedback de la oameni. Cu timpul, am incercat sa imi fac chiar si o revista on-line, dar ghici cine nu stia nici Photoshop, nici nu le-avea prea bine cu d-ale scrisului (unele lucruri nu cred ca se schimba) si de asemenea, nu avea nici cea mai mica idee despre cum sa promoveze munca proprie. Daca nu v-ati prins, era vorba despre mine.

Dupa o perioada in care am tot scris pe acolo si pe un blog despre calculatoare si chestii de genul facut pe Blogspot, s-a facut ca am implinit 18 ani si ca orice pui care paraseste cuibul parintesc, mi-am luat zborul spre Brasov pentru a urma studii superioare. Tot acolo am batut cu un mail la usa redactiei Nivelul 2 (LEVEL ma oameni buni) si le-am oferit ajutorul meu. They kindly accepted si intr-un final am ajuns la ei la birou. Atmosfera era prietenoasa, totul parea funny si yada-yada, dar eu eram un copil speriat de lumea asta plina de "oameni mari si rai" si nu cred ca mi-am dat seama cat de fun si placuta e treaba asta decat prea tarziu. Intr-un final, tot gura mea mare m-a facut sa parasesc redactia dupa doar vreo trei stiri scrise, vai muma lor si alea oricum.

Ascensiunea

Al doilea capitol din viata mea de "jurnalist tech" a inceput ceva mai tarziu. Mai vreo jumatate de an mai tarziu. Dupa ce planul cu facultatea la Brasov n-a mers (DELOC!), m-am trezit reintors in cuibul meu, cu viitorul mai incert ca niciodata, fara o directie clara, dar cu aceeasi pasiune pentru jocuri si calculatoare. Asta m-a adus in punctul in care am inceput a scrie pentru Review Studio. Un site atipic, care era dedicat entuziastilor hardware, fiind detinut de unul. (Salut Bruno!). Aici am scris primul meu review serios si am cunoscut un oarecare succes cu cateva recenzii la titluri maricele. Intre timp insa site-ul a apucat o alta directie si n-a mai fost nevoie de mine. Asta, sau faptul ca oricum s-a cam intercalat cu perioada in care l-am contactat pe un anume Roberto Teodorescu pentru a-l intreba daca are nevoie de un om in redactie la Overheat.

The peak

Dupa cateva discutii cu Roberto, m-am trezit cu adresa de email cu terminatia @overheat.ro si cu cont pe site, plus acces la grupul unde se discutau chestii intre membrii redactiei. Deja era clar. Ajunsesem unde voiam si sincer, pentru o perioada, chiar am simtit ca mi-am gasit scopul in viata. Am inceput sa scriu articole, stiri, orice pica. Eram motivat de simpla mea apartenenta la acel grup si faptul ca randurile mele neinsemnate erau citite de mai mult de 10 prieteni care imi mai lasau cate un like din mila/empatie/plictiseala.

Momentul cel mai, nu stiu, important pentru mine, a fost cand am prins primul articol mare. Tin minte si acum discutia:

• "Auzi, te pricepi si la hardware parca?"
• "DA!?"
• "Am un XFX RX480 de 8GB la review. Crezi ca te descurci?"
• "Mama! Da! *insert strange excitement noises here*

Si asta a fost. Primul meu review serios pentru un produs hardware. Privind in urma, acum mi se pare slab, dar na'. Toti incepem undeva pana la urma. Au tot urmat dupa aceea. Inca o placa video, periferice, alte componente, jocuri, editoriale, cam orice. Ce sa mai? Eram in varful lumii si eram super fericit cu situatia mea. Nu eram platit, dar imi placea ce faceam si asta era cel mai important.
Cateva evenimente mai putin fericite pe plan personal m-au facut insa sa ma departez. Asta a coincis si cu un moment mai nefericit pentru Overheat in care nimeni nu posta, nimeni nu citea si totul parea ca a intrat intr-o vrie irecuperabila. Dar hei, am revenit cu totii. Fizic macar, pentru ca dupa o pauza, spiritual nu prea am mai fost acolo. Asta a tot fost situatia pana in momentul asta, cand citesti asta, iar eu nu mai sunt parte din echipa Overheat, ci fac ce fac pe micul meu blog.

Ai chef sa-mi citesti prostioarele scrise in alte parti?

https://www.overheat.ro/author/marinake/
https://www.nivelul2.ro/author/marinake
http://pcnewbie.blogspot.com/